Postări

Se afișează postări din aprilie, 2011

Trecute nunţi de doamne şi domniţe

Imagine
A h, rochiţa ca rochiţa, voalul ca voalul,  da' ai văzut ce i s-au umflat deş’tele, frate?  Aşa am păţit eu când am mâncat la Nataşa scrumbie cu ceapă dă la ea dân Moldova, 'ţ-ar fi ceapa de râs să-ţi fie, cine-o mai mânca! Şi nici fată mare! Că de asta a fost premiera la buchingam şi de aia era botoasă regina: cică  viitoarele or să facă reluări la Kate asta sau cum o mai cheamă că de fapt e cu"C" de la capră, nu cu “K” de la kilogram dar ca să nu iasă farfuriile ca colacu’  de la veceu,   i-au schimbat numele, dar-ar   boala-n ei de matracuci, ţi se pare corect, pentru nişte străchini să nu mă mai cheme Oana să mă cheme Crăcica sau mai ştiu eu cum, da' dacă ea e hapsână şi-a vrut bani, aşa-i trebe, s-o cheme şi Catrina din partea mea, că ce mă-nteresează pe mine... Ia, dă sonorul ăla mai tare, ce zice? Că-i frumoasă şi numai poate fără ea?!?... ete...  şi ea-l crede, că-i proastă, ce dacă-i prinţesă, tot cap de muiere proastă   e că ce, eu nu

Fiul tatalui

Imagine
    Mă înscriu şi eu la miercurea fără cuvinte de pe blogul lui Carmen cu acestă emoţionantă întâlnire între Von Pluş de Luş şi fiul său Saubic.

PromemoriE

Imagine
Să-mi aduc aminte, dacă înghiţi tot Paştele dintr-o îmbucătură te simţi ca: - un dromader cu cocoaşa pe dinăuntru - o şosetă flauşată întoarsă pe dos - un şarpe boa care a înghiţit capcana pentru şoricei, să-şi taie unghiile de la picioare. - o viespe supraponderală- Cora  - un curcan îndopat si fragezit de alcool înainte de taiere, na!- Dan  - morsă la dietă - neuroanchiloza - ca un lup, Scufita Rosie!- mastic Dacă aveţi simptome asemănătoare, povestiţi-mi despre asta. Vă pot spânzura atât gratis cât şi de picioare la etajul superior al textului, până la Paştele sau şi Crăciunul următor!

Meniu de Pasti

Imagine
- Anul ăsta, gata,  nu mai facem multă mâncare! - Nuuu, nici vorbă, nu mai stăm în picoare , oboseală şi pentru ce? - Bun! Ce facem, ia să vedem! Un pic de salată… -Da! Neaparat! Salată, sarmale că tot suntem la literă… - Sigur! Ar fi păcat avem şi frunze…O tăviţă de drob c-avem şi prapurul ăla… - Îhî, că bine zici! Un pic de borşuleţ de miel cu leuştean, ai văzut c-a ieşit leuşteanul? - Aaaa, nici vorbă! De leuştean,nu te atingi, e specimen pe cale de dispariţie şi deci,  protejat de lege. - Ce lege? N-am auzit aşa ceva! - Ei, n-ai auzit, da’ îţi spun eu! De la radiaţii, ştii, de la Fukushima, au murit toţi leuştenii, a rămas numai Pletosul nostru! - Serios?!? - Da-da! Foarte serios! - Aaa, de aia îi faci poze, credeam că e o diversiune, ca să tragi cu ochiu’ la vecin! - Ei, şi tu acuma! Ştii că nu-mi plac blonzii cu ochii verzi, ş-apoi, toată claia aia de muşchi, bleah! - Atunci, mergem la moldoveni să luăm de ăl uscat, câteva kile, că nu se ştie, dacă moar

La multi ani, Zambilică Cârlionțată Ochioasă!

Imagine
Acum  exact douzecişiunu de anişori aveam o burtă mare, uşor ţuguiată la capete şi  capul în nori. Ştiam mai multe despre bulbii lalelor pe care îi plantam cu îndârjire în pământul mănos al unei Românii postrevoluţionare decât despre puiul de om ce creştea înlăuntrul meu. Îmi puneam cu mult mai multe întrebări despre modul în care o plantă creşte cu susul în jos decât despre  miracolul naşterii ce urma să se întâmple. Inconştienţa mea era atât de proaspătă, atât de rotundă, atât de completă... tare mi-ar place să mai am parte de ea, chiar şi numai pentru o zi. Când am terminat de plantat, ultimul bulb de lalea, o durere violentă mi-a întors lumea cu susul în jos, marcând-o definitiv, în două etape: viaţa de dinainte de Alex şi viaţa cu Alex. Nimeni nu m-a întrebat dacă sunt pregătită să devin mamă, la spital au fost curioşi doar să ştie cum mă numesc. Nu mi-am adus aminte. Dintr-un X mare pe fişa de internare şi atâtea necunoscute, în 21 aprilie 1990 la ora 01, 45, s-a născut pu

Măriile Noastre l-au întâlnit pe Măria Sa Google

Imagine
Ieri, când ne preumblam, Măriile Noastre, Von Pluş de Luş şi subsemnata, ba pe ici, ba pe colo,  simţim  în ceafă o privire împrăştiat- pătrunzătoare, care privea cum ridicam noi, civilizat, moviliţa maronie (pentru care ieşisem cu nevoia) căci  unora le aduce noroc dacă calcă în ea, altora nu, (depinde şi de culoarea şi grosimea pantofului) şi de aceea, noi, de fapt,  eu, deh! unu’ face şi altul strânge, eram mai mult cu fundu’n sus, când am simţit nişte ochi fixaţi exact pe el, addosso , vorba italienilor. Ne uităm încruntaţi, în stânga, un nene cu spatele, ne uităm bănuitori, în dreapta, o doamnă cu capu’n portbagaj, ne uitam cu “ahaaa”, în faţă, o bicicletă lăsată-n soare, ne uităm enervaţi în spate şi descoperim periscopul ăsta ciudat, cu ochiul pe noi, pardon, cu ochii: La capătul periscopului, maşina lui Google, roşie ca focul, surâde-mi-ar norocul, iaca cum mi  s-a dus tot privacy-ul prin  tufişuri. Dacă nu mă găsiţi aici, cu Google Street View, înseamnă c-am început c

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, î

Habemus Levisticum officinale- ziua dintâi

Imagine
Ah! De invidie mi-a crescut leuşteanul! Nu-I ca cel din Franţa   încă,  dar se  va face! O să-I pun să asculte Sonata lunii şi Trandafir de la Moldova şi să vedem dacă în 9 zile n-o să trebuiască să-I fac freza, mânca-l-ar mama de pletos! Leusteanul VIEW SLIDE SHOW DOWNLOAD ALL Ce zici, Dane? Facem concursul Leuştenilor  din diasporă? Sau măcar o leapşă mică! Deci cui îi mai creşte leuşteanul şi cât? Nu intră în concurs decât leuştenii împrăştiaţi dincolo de graniţele ţării, căci ăl de acasă creşte de capul lui, ca buruiana rea, fără niciun fel de suport  fizic, psihic sau moral Deci nu se pune !

Despre lobodă şi alte povestiri erotice

Imagine
Cumpărăturile de ultimă oră mai o frunză, mai o roşie, le fac , din comoditate, la magazinul lui Rhaoul, bangladesul, de sub balcon. Intru,  văd o lădiţă plină cu ceva care semăna teribil cu loboda, îl întreb ce e, îmi zice că e o buruiană de-a lor. - Ierbuţa roşie, o botează Rhaoul repede în  banglo- italiană, - Rhaoul, ţucu-te-ar nevastă-ta de câte ori vrei tu,  că e ierbuţă şi e roşie văd şi eu,  dar asta e  buruiană şi-I de-a mea , asta trebuie să-ţi fie foarte clar,se cheamă lo-bo-dă. -Si-si-si, face Rhaoul bucuros nevoie mare - Ţi-a pus Dumnezeu, Allah, Budha sau Nabucodonosor mâna în cap, Rhaoul,  o cumpăr toată, îl anunţ înhăţând lădiţă cu lobodă. - Regalo te doi pătrunjel, râde cu gura până la urechi fluturându-mi  două frunzuliţe de pătrunjel ofilit pe sub nas. Ajunsă acasă, mă încalecă  un dubiu, zic, hai să-ntreb guglosul de ierbuţa lui Rhaoul, dubiul creşte căci guglosul îmi sugerează, erbetta rossa da fumare ,  îuuu, doar n-o fi marijuana, vai de guguştiucul meu

Despre podolog, pe bune

Imagine
Promisesem  prin februarie că voi reveni cu  tălpicii mei de 200 de euro să mă plimb fâţa-fâţa, pe aici. Bineînţeles, cheltuielile nu s-au oprit la consultaţie şi fabricarea tălpicilor, pentru că, oricât sunt de subţirei aceştia (nu ştiu cum s-or chema în româneşte, aici, tălpicii ăştia se numesc plantare), devine imposibil să mai stai comod în papucii vechi, deci, trebuiesc cumpăraţi papuci cu măcar jumătate de număr mai mare.   Iniţial, am jinduit la  săndăluţe cu tocuri ameţitoare, după cîteva probe practice la cele cu tocuri rezonabile, după altă oră de băgat şi scos tălpicul din tot felul de încălţări delicate am renunţat la ideea de toc, ca, în final, când prietenul care mă însoţea începuse să se bată cu tâmpla de colţurile vitrinelor,  să înţeleg, că doar  raionul cu şalupe şi adidaşi, ar putea să facă obiectul căutărilor mele. Nici aici alegerea n-a fost simplă , aşa că timp de trei zile n-am făcut altceva decât să schimb papuci. Am găsit adidaşul izbăvitor  când toate vân

Apendice fotografic

Imagine
continuare  la  Barbat cu masina Până la urmă beculeţele au fost înlocuite, da, era vorba de doar de unul, da’ dacă n-ar fi semănat între ele, ferească sfântul,  s-ar fi uitat şpanchi, nu-i aşa?  N-am aflat cum a fost scos becul decedat pentru că  operaţia s-a desfăşurat la ore foarte mici.   Când m-am trezit  eu, Picasica era cu şedinţa de frumuseţe  spre sfârşit, iat-o. Păcat că  n-a prea intrat întreagă- întreguţă  în cadrul telefonului meu. E cam lată-n şale, se observă, nu-i aşa? Măcar dacă ar face ş-o dungă de celulită, mi-ar mai veni olecuţă inima la loc! )

Cerc vicios

N-am progresat într-atât încât să nu-i invidiez pe cei care mă invidiază.

Barbat cu masină

Imagine
Nu-i aşa că ştiţi povestea aia cu  “Lampa lui Aladin”? Pun pariu că de “Lampadina lui Cătălin” n-aţi auzit până acum, aşa că, ce-ar fi să vă povestesc? A fost odată ca niciodată un jupân, (că dacă n-ar fi despre ce am sta noi aici să povestim?!?) care jupân avea o maşină nici mare, nici mică, nici joasă, nici înaltă, nici albă, nici neagră, foooarte frumoasă(pssst… am aflat că jupânul mai trage cu coada ochiului pe aici, aşa că subliniez, foarte fruuumoasă) aşa de frumoasă, că la soare te putei uita dar la ea, in ziua de marţi, ba! De ce tocmai marţea, v-aţi putea întreba? Este ea un fel de broscuţă năzdravană care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în monstruleţ ca într-o binecunoscută reclamă? Nici vorbă, chiar dacă suntem într-o poveste, maşina această foarte fruuumoasă nu ştie să facă diferenţa. Jupânul ştie, însă. Marţea e singura lui zi liberă, aşa că, se scoală cu noaptea în cap şi-ncepe maratonul lui “astăzi trebuie să …“ . Întâi şi întâi, ce