10 ianuarie 2011

Campaniile altora

opuscolo_01 (659x800)Acum câteva zile am primit acasă, o scrisoare de la policlinica vecină şi prietenă, în care mi se propunea să fac un Pap-test gratuit, la ora cutare, în locul cutare. 
Scrisoare foarte clar formulată, cu detalii precise în ceea ce priveşte pregătirea pentru test, descrierea testului,  justificarea oferită pentru o eventuala absenţă de la locul de muncă, numere de telefon  în eventualitatea că nu vreau sau nu pot să mă duc în ziua fixată.
Şi cum, n-au trecut trei ani de la ultimul paptest făcut, afară, de vreo săptămână, e la fel de întuneric şi ziua şi noaptea, plouă, de-mi sare cămaşa de plâns depresiv, nu-mi vine să las pe nimeni nici să mă caute nici în urechi darmite în alte zone mai întortochate, mne, zic, să sun să le povestesc că n-o să mă duc.
Scenariul era cam aşa: răspunde o voce piţigăiată, eu îi zic că am făcut testul nu demult, le mulţămesc şi gata, am scăpat.
Da de unde!
La celălalt capăt, îmi răspunde o voce blândă, masculină:
- Pot să vă fiu de ajutor?
- Sunt cutare, nu mă las eu intimidata,  ar trebui în ziua cutare să fac un pap test, numai că am sunat să vă spun că n-o să-l fac pentru că n-au trecut mai mult de doi ani de la ultimul test executat. Deci, mulţumesc, o zi bună!
- Vă rog, daţi-mi câteva minute, doamnă. Dacă nu l-aţi făcut chiar anul ăsta nu credeţi că ar fi mai bine să profitaţi de campania noastră? Face parte din testele care ar trebui repetate în fiecare an.
- Mmm... mârâi printre dinţi încetişor, pentru că ştiu că are dreptate.
- Putem schimba ora, săptămâna sau luna. Ce ziceţi,  fixăm consultaţia pe săptămâna viitoare?
- Mrrr, fac din nou, bine, dar să fie după amiaza.
- După-amiaza devreme sau după amiaza mai târziu?
- După amiaza târziu, evident, ripostez răutăcios, doar-doar i-oi încurca socotelile.
- Atunci, îmi pare rău, nu avem loc decât în februarie. E bine pe  3 februarie, mă întreabă aproape afectuos.
-  E bine, mă predau fără alte mârâieli, în faţa calmului imperturbabil al interlocutorului.
-  La trei şi un sfert sau la patru şi un sfert?
Mă credeţi că m-am enervat? Uite-aşa, mă sabotează ăştia de vreo 5 ani. Mi-au făcut ferfeniţă simţul umorului!
Păi cum ar fi decurs conversaţia asta în România? Câtă savoare, câtă culoare, cât nerv...
Măcar dac-ar ieşi un strop de soare!

6 comentarii :

  1. de ce nu te intorci pentru un an in Romania, se pare ca-ti lipsesc unele "trairi"

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai da, cred ca mi-ar prinde bine...

    RăspundețiȘtergere
  3. n-ar fi decurs. nu sună nici pulea să te roage să faci papul. şi dacă prin absurd ar suna ţi-ai spune că e o glumă proastă sau e vreun jugaru de la reidio care-şi face emisiunea pe nervu tău.

    RăspundețiȘtergere
  4. Alice,
    Ce bucurie sa te regasesc! De fapt, cam asa mormaiam si eu cand scriam textul:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Alice,
    Am incercat sa-ti spun cat de mult imi plac fotografiile tale numai ca n-am reusit sa-ti las niciun comentariu, pe blogul tau. E ceva care nu functioneaza...

    RăspundețiȘtergere
  6. o să mă uit, da' eu n-am moderare, nimic

    RăspundețiȘtergere