A privi fără să vezi

Vreo trei ani am stat cu dafinul sub nas, fără să-l văd. Aduceam pliculeţe cu foi de dafin, de acasă, din România.
Când l-am descoperit, am rămas descumpănită, mai mult de o săptămână.
M-am întrebat câte din lucrurile pe care mi le-am dorit, pe care le-am visat, care credeam că îmi lipsesc, s-au aflat, sub nasul meu? Câte din ele, le-am privit fără să le văd, de fapt?
Dafinul  a înflorit şi nu-şi mai încape în piele, iaca!



Vouă vi se întâmplă să priviţi, fără să vedeţi, cu adevărat?

Comentarii

  1. Ma bucur ca te-am regasit, Sper sa citesc cu nesat ceea ce vei scrie si aici, desi dincolo nu mi-am simtit prezenta. Toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine-ai venit, Ghiocel! Nu ştiam că intri printre ale mele, mă bucur că mi-ai spus, mulţumesc.
    Cele bune şi frumoase şi ţie!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină