Toamna se numără veneţienii
- I -
- 'scolta, Pepi! Ţie nu ţi se pare că noi, veneţienii sadea, suntem din ce în ce mai puţini?
- Boh, răspunse Pepi.
- Tu ce zici, Jacopo? merse înainte Bepe cu sondajul.
- Boh, ridică Jacopo dintr-o sprînceană.
- Dar tu Marco? iscodi mai departe Bepe.
- Boh, făcu şi Marco nehotărît.
Toţi patru îşi scărpinară încruntaţi dilema ce se ivise pe neaşteptate deasupra capetele lor precum norişorii din desenele animate.
Cu dilemele e dificil să trăieşti aşa că porniră un fel de storming cu o ţîră de brain prin strâmta şi întortocheata Veneţie. Din străduţe în străduţe, de pe poduri în pieţe, din pieţe direct pe clopotniţa din San Marco, dilema se lăţi bălăngănindu-se deasupra oraşului. Degeaba au numărat "boh-urile" şi "beh-urile" că socoteala nu se potrivea nici cu cea din '85 nici cu cea din târg aşa că Bepi, născut peste noapte, dilemator şef, zise:
- Să mergem la Morelli, tătâne-su ne-a numărat şi pe vremea holerei, s-o pricepe şi fiu-su.
- Să mergem, zise poporul venezian pur sânge.
Se porniră purtând după ei dilema legată cu un firişor subţire de aţă.
- II -
Poporul ajunge în campul San Bortolomeu, în faţa farmaciei pe care o conduce fiul lui Morelli.
În acest moment, intră în scenă sau mai bine zis, scena intră peste, vajnica noastră Vetuţa. Cu mânecile suflecate pare şi mai înaltă, farmacia din spatele ei, pare din carton.
- Tulai, Doamne! Ăştia au început iar vreo grevă, nu i-ar mai ajunge pământul, numa' să vezi că nu merg iară vaporaşele, tună Vetuţa, aruncând mopul din mână. Nea Bepi, ce se întâmplă aici, cazzo? Arde?
Veto, alias Vetuţa, îi face curat şi lui Bepe acasă şi Bepe a învăţat că trebuie să stea cuminte pe covoraş până termină Veto curăţenia dar aici, în faţa poporului, trebuie să o înfrunte.
- Veto, trebuie să vorbim cu doctorul, zise Bepe c-un tremur uşor în voce. Dă-te la o parte.
- Ete-te, eşti nervos, întreabă Vetuţa, apropiindu-şi albul ochilor de al lui. Ori aştepţi să se usuce, ori mă fac că te scap în apă, cazzo!
- Suntem toţi locuitorii Veneziei aici, nu putem aştepta, înţelege şi tu Veto, încearcă Bepe s-o convingă cu duhul blîndeţii.
- Şi mai bine, vă arunc pe toţi, mama voastră de zgârciţi, c-atîta ştiţi, să umblaţi fleaura toată ziulica, bombăne Vetuţa jumătate româneşte, jumătate în italiană.
- III -
Poporul pricepe că Veto e româncă, are mop şi mai e şi nervoasă pe deasupra, aşa că decide să aştepte cuminte.
Vetuţa aflând motivul pentru care tot poporul e pe stradă, slobozeşte un hohot de râs care zboară fuguţa să bată clopotul din San Marco de trei ori.
va urma
- 'scolta, Pepi! Ţie nu ţi se pare că noi, veneţienii sadea, suntem din ce în ce mai puţini?
- Boh, răspunse Pepi.
- Tu ce zici, Jacopo? merse înainte Bepe cu sondajul.
- Boh, ridică Jacopo dintr-o sprînceană.
- Dar tu Marco? iscodi mai departe Bepe.
- Boh, făcu şi Marco nehotărît.
Toţi patru îşi scărpinară încruntaţi dilema ce se ivise pe neaşteptate deasupra capetele lor precum norişorii din desenele animate.
Cu dilemele e dificil să trăieşti aşa că porniră un fel de storming cu o ţîră de brain prin strâmta şi întortocheata Veneţie. Din străduţe în străduţe, de pe poduri în pieţe, din pieţe direct pe clopotniţa din San Marco, dilema se lăţi bălăngănindu-se deasupra oraşului. Degeaba au numărat "boh-urile" şi "beh-urile" că socoteala nu se potrivea nici cu cea din '85 nici cu cea din târg aşa că Bepi, născut peste noapte, dilemator şef, zise:
- Să mergem la Morelli, tătâne-su ne-a numărat şi pe vremea holerei, s-o pricepe şi fiu-su.
- Să mergem, zise poporul venezian pur sânge.
Se porniră purtând după ei dilema legată cu un firişor subţire de aţă.
- II -
Poporul ajunge în campul San Bortolomeu, în faţa farmaciei pe care o conduce fiul lui Morelli.
În acest moment, intră în scenă sau mai bine zis, scena intră peste, vajnica noastră Vetuţa. Cu mânecile suflecate pare şi mai înaltă, farmacia din spatele ei, pare din carton.
- Tulai, Doamne! Ăştia au început iar vreo grevă, nu i-ar mai ajunge pământul, numa' să vezi că nu merg iară vaporaşele, tună Vetuţa, aruncând mopul din mână. Nea Bepi, ce se întâmplă aici, cazzo? Arde?
Veto, alias Vetuţa, îi face curat şi lui Bepe acasă şi Bepe a învăţat că trebuie să stea cuminte pe covoraş până termină Veto curăţenia dar aici, în faţa poporului, trebuie să o înfrunte.
- Veto, trebuie să vorbim cu doctorul, zise Bepe c-un tremur uşor în voce. Dă-te la o parte.
- Ete-te, eşti nervos, întreabă Vetuţa, apropiindu-şi albul ochilor de al lui. Ori aştepţi să se usuce, ori mă fac că te scap în apă, cazzo!
- Suntem toţi locuitorii Veneziei aici, nu putem aştepta, înţelege şi tu Veto, încearcă Bepe s-o convingă cu duhul blîndeţii.
- Şi mai bine, vă arunc pe toţi, mama voastră de zgârciţi, c-atîta ştiţi, să umblaţi fleaura toată ziulica, bombăne Vetuţa jumătate româneşte, jumătate în italiană.
- III -
Poporul pricepe că Veto e româncă, are mop şi mai e şi nervoasă pe deasupra, aşa că decide să aştepte cuminte.
Vetuţa aflând motivul pentru care tot poporul e pe stradă, slobozeşte un hohot de râs care zboară fuguţa să bată clopotul din San Marco de trei ori.
va urma
Powered by ScribeFire.
Ultima frază e de-a dreptul suprarealistă :)) Așteptăm continuarea, suspansul ne ucide...
RăspundețiȘtergereBine că mi-ai spus, aveam de gând s-o las pe Veto suspendată...
RăspundețiȘtergereÎncerc s-o resuscitez cât de repede pot. Da' cu Fiorellina ce se aude? Că şi io o pândesc să iasă de la paruchieră:))