27 august 2009

Natoul, platforma şi Sofica


Temperaturile ucigătoare de afară umplu până la refuz terasele crâşmelor de cartier.
Moleşiţi, muşterii sorb cu incetineală din halbele brobonite de sudoare.
La masa ocupată de Lică şi Nae discuţiile par mai animate:
Nae: Ei, ţi-am spus? Am sau nu dreptate? Când eu ţi-oi spune un lucru ăla e!
Lică: Ce-i, dom’le? A întors Hezbollahul armele? A intrat americanii?
Nae: Nato, Lică, Na-to! Ţi-am zis, bre, că nu-i bine să intrăm în el? Recunoaşte că ţi-am zis...
Lică: Păi, mi-ai...
Nae: Bre, eu când spun un lucru ăla e. Literă de lege! Geta ştie, dacă-i zic: strînge femeie rufele că vine ploaie, gata! le-a şi strîns.
L.: Lasă, dom’le, rufele zi-i cu Nato!
N.: Ne-a atacat, Lică, ne-a atacat!
L.: Nu mă-nebuni! Ne-a atacat Natoul?
N.: N-are cum. Cu ei suntem strategici, cum s-ar zice.
L.:Păi ş-atunci?
N.: Iranienii, frate, iranienii. Au pus focul pe noi.
L.: Nu vorbi... Unde, dom’le? Pe uscat?
N.: Ţi-ai găsit! Să vină aşa pieptiş le-am arăta noi! Ne-au luat platformele petroliere ale ţării, frate, ne lovesc la resurse, cum s-ar zice.
L.: Nu-s proşti, dom’le.. Şi... aveam multe... platforme de astea?
N: Una.
L.:Tii! Ce lume, dom’le, ce lume! Să-i iei omului şi singura firmitură de la gură...
N.: Păi ce, Lică? Crezi că toată lumea e ca noi? Care noi, îi dai cămaşa dacă ţi-o cere cine ţi-o cere, când o cere şi pe-urmă? Umbli în dosul gol să te arate Europa cu deş’tul ca sărăntoc ce eşti? Umbli! Caaare eşti că i-ai dat-o ăluia din Europa, care Europa de unde are dacă nu de la noi? Care noi am stat să fim loviţi în strămoşi şi-n glie ca să-şi facă ei autostrăzi şi noi am rămas cu hîrtoape, care hîrtoape, nu ne lasă să intrăm în Europa. Păi de unde le avem, te-ntreb, dacă nu de la ei?
L.: De la ei, clar! Hmm... şi totuşi, zic şi eu, ca prostu’ vorba aia: dacă ne facem că n-am băgat de seamă? Dă-o încolo de platformă, ori cu una ori fără una, tot aia! Război ne mai trebuie nouă acu’?
N.: Ce vorbă-i asta, măi Lică? Războiul e o chestie de onoare care cum s-ar zice nici de asta se cheamă că nu mai avem? Uite, să te fac să-nţelegi! Nevastă-ta!
L.: Aoleu! E-n uşă?
N.: Nu, mă, e-n exemplu! Dacă ţi-ar sechestra careva nevasta. Ce-ai face?
L.: Păăăi... ştiu şi eu?
N.: Cum nu ştii? E nevasta ta în joc, nu?
L.: E?!?
N.: E nevasta ta, se cheamă că e onoarea ta în joc, nu?
L.: Se mai pune discuţia?
N.: Vezi? Şi? Nu te duci să o iei înapoi? Să-ţi speli onoarea cu sânge dacă e nevoie...
L.: Nu, fără sânge, Năică, mă ia cu leşin de la stomac.
N.: Aşa vine vorba, violatorii se sperie dacă te vede hotărât.
L.: Crezi? Mai bine chem poliţia.
N.: Brava! Ne-am apropiat. Care e poliţia în cazul nostru?
L.: Păi, ăştia de la circa din gară, că-s mai aproape...
N.: Dă-o, frate-n ciorilor de gară, în cazul nostru trebuie să vie Natoul fără ca măcar să-i chemăm.
L.: Crezi?!?
N.: Păi, dacă nu crezi de ce ai intrat, dom’le, în Nato?
L. Păi ce? Numai eu? Tu n-ai intrat?
N.: Peste voinţa mea, s-avem pardon, care voinţă spune ceva, nu? Una e să intri undeva ca o oaie şi alta e să intri ca un măgar, bunăoară.
L.: Adică, mă faci măgar?
N.: Ba, s-avem pardon, eu sunt mă... hmm... adică... hmm... ştii ce, începi să mă ameţeşti, îmi pierd firul.
L.: Da’ ce-am făcut, dom’le?
N:: Pricepi greu care greu nu-i aşa uşor... cum s-ar zice ca să nu te jignesc. Măcar acu’ ai înţeles de ce-s pornit?
L.: Lasă, dom’le, că exagerezi. Păi dacă nu-l chemi, de unde să ştie bietul Nato că Sofica mea e sechestrată? Poţi să zici?
N.: Păi ce, platforma aia e cât Sofica ta ca să nu ştie?
L.: Mie de platformă îmi arde acum? Să-i dea drumul lui nevastă-mea că dacă scapă singură cât stau eu aici, la bere, m-am nenorocit!

(Nae se ridică furibund, gata să-l agaţe pe Lică de gulerul cămăşii. Se opreşte în ultima clipă, îşi pocneşte palmele, răţoindu-se ameninţător)

Nae: Dom’le, eşti idiot! Dacă aş fi guvern acum, ţi-aş da două perechi de palme şi te-aş băga la puşcărie. (iese aruncând o ultimă privire dispreţuitoare la adresa prietenului buimăcit)

Lică: (reacţionează abia după ce uşa se închide în spatele lui Nae) Măăăi... comunistule, care eşti! Nţă-nţă-nţă... ce ţi-e şi cu politica asta, dom’le, poţi să-nebuneşti. Săracul, Nae!
( formeză febril un număr de telefon) Sofico eşti acasă? Eşti bine? Şi copii? Nu, nu s-a întâmplat nimic dar ... auzi, să nu dai drumul la nimeni la uşă pînă vin eu! (mormăind de unul singur, apoi) S-a întors lumea cu fundu-n sus, dom’le, numa’ buclucuri peste tot!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu