Frate, frate dar satelitu-i pe bani

Aceeaşi doi buni prieteni, Lică şi Năică, încercând conştiincios să-ncălzească atmosfera uşor alunecată sub zero.

Lică: (frecându-şi palmele energic).Frig, Năică, frig!
Nae: Deh! Iarna nu-i ca vara...
L: Adevărat. Are dreptate preşedintele.
N: Are dreptate, bă, da’ dacă ăştia îl voicotează tot timpul...
L: Da, dom’le! Numa-n contre se ţin parcă-s la bambilici electronic. Da’, ia spune, Năică... am avut sau nu dreptate?
N: Cu preşedintele?
L: Nuu, mă! Cu Elodia. Ai uitat de pariu?
N: N-am uitat da’ nu-mi amintesc. Ce am pariat?
L: Două fierte cu piper că-i moartă!
N: Şi?
L: Păi şi! Le dai?
N: Ce să dau, bă?
L: Ţuicile.
N: Ra’at. Nu dau mă nimic. Tu dai. Trăieşte!
L: Alta bătută cu dalta! N-ai auzit c-a găsit-o-n Spania cu gâtul tăiat?
N: Care Spania, bă? Ai rămas în urmă cu două episoade. Aia cu gâtul era-n episodul 72. În 73 era la Paris. Te-ai uitat aseară?
L.: Nţă! M-am uitat la uninominale.
N: Ra’at! Cu Elodia treaba-i groasă, ţopăie de colo colo parcă-i avion în reacţie ! Lasă pupezii, uninominalele... pe alea o să le dea în reluare.
L: Zici?
N: Am dat eu greş vreodată cu politica?
L: Ştiu şi eu... Uite, atunci cu Nato. Ai zis că nu-i bun să intrăm în el...
N: Păi şi ce? E bun?
L: Nu’ş dacă-i bun da’, iaca, ai nevoie de el. Ai văzut că i-am rugat s-o caute pe Elodia.
N: Ra’at! Iar ai înţeles în gură. I-am chemat pe ăia de la Nasa, nu Natoul.
L: Serios? Nae, da’ aştia nu-s aia care stau pe lună?
N: Băăă, Lică, băă! Citeşte şi tu un ziar, o fotografie din spaţiu, o emisiune la discoveri, ce naiba? Cum o să stea pe lună, aia e deşteaptă, nu se lasă stată de proşti, bă, le zvârle toate alea-n tavan...
L: Lasă, Năică, de levitaţie am auzit şi noi doar nu suntem de la Comîrlenii din Deal. Am vrut să zic că ăia se ocupă cu luna. N-o să zici că Elodia noastră a ajuns pînă-acolo. Sau zici?
N: Ra’at! Am eu faţă de papagal? Lică, să-ţi spun altfel să înţelegi... Nasa are sateliţi sau nu?
L: Păi, cre’că are. Are Smarandache doi şi n-are Nasa? Are!
N: Buuun. Ce face Nasa cu sateliţii?
L: Hmm... Se uită la lună?
N. Lasă, bă, luna că m-ai înnebunit. Te iau altfel, ca de-un exemplu. Ce face Smarandache cu sateliţii?
L: Păi ce face? Nu face nimic că n-are televizor.
N: Nu mă omorî! Şi-atunci de ce şi-a luat, bă, ligheanele alea?
L: Să creadă lumea că are.
N: Bă, da’ ăsta e prost mare, bă! Nu mai bine îşi cumpăra o sculă de sculă şi-o scotea pe balcon să-l vadă lumea?
L: Păi, sigur că era mai bine, ce, eu nu i-am zis? N- ascultă de nimeni. Face numa’ cum îl taie capul, parcă nu-l ştii!
N: Să vezi tu, netotul ce-o să se îmbolnăvească de la sateliţi...
L : Zici? De ce?
N: Cum de ce, mă? Da’ tu nu ştii? Ăştia dau radiaţii... Întâi îţi cade părul şi pe urmă faci o incurabilă nevindecabilă de nu te vezi!. Crezi că aia de la Nasa-s proşti de ţin sateliţii în atmosferă?
L: Pfui! Da’, Gherosu? Ce spui de Gherosu? N-are nici pe dracu şi-a priponit satelitu’ dinainte de revoluţie!
N: Da’, bă, da’ ăla are televizor.
L: Şi?
N: Se scurg radiaţiile-n televizor.
L: Aaaa... deci, dacă ai televizor nu păţeşti nimic...
N: Ba păţeşti da’ nu te chinui.
L: Adică?!?
N: Adică! Dacă dă Dumnezeu o ploaie de-aia babană cu trăsnete ăla eşti. Te găseşte trăsnetul prin satelit şi pe colacul de la veceu.
L: Nu zi!
N: Ba zic!
(Lică, brusc preocupat, dă peste cap paharul din faţa sa)
N: (netulburat, continuă) Şi acum, să ne întoarcem la Nasa...
L: Lasă-mă, dom’le, cu Nasa! De asta îmi arde mie acum? Spele-se pe cap... fiecare cu sateliţii lui... Ei, comedie!
( se ridică în picoare, încheindu-se precipitat la pufoaică)

N: Ce păţişi, Lică? Unde fugi?
L: Năică, bine că mi-am amintit! Am o problemă urgentă la care nu pot să întârzii punctual. Ne vedem mai pe seară! Hai, noroc!
(din uşă, emoţionat brusc)
Dar să ştii voiam să-ţi spun... eşti ca un frate pentru mine, Năică!
N: Bă, Lică nu fi copil! Mie îmi pasă de toată lumea, c-aşa-s eu ca pîinea de la turci, n-am ce face ... Hai, să trăieşti!
(râzând cu poftă după ce Lică dispare pe uşă)
Ce credeai, Lică, că te las să iei satelitul de la Smarandache? Cineva îi cineva şi altcineva nu-i cineva, hai? Adică, eu mă duc la Smarandache şi mie nu-mi dă. (strâmbându-se) „Bă, Năică i l-am promis lui Lică, nu pot, mă-nţelegi!” He! He! He! Cine are informaţia are puterea, băăă! Asta tot de la discoveri am învăţat-o!
(frecându-şi palmele bucuros)
Ia, să-l vezi pe Smarandache când o să audă! O să-mi dea cinci lei numa’ să-l scap de sateliţi... Cu unul mă uit la români cu celălalt la italieni... au ăştia nişte bebeluşe despuiaaate...