27 iunie 2009

Poliţia cusutului


Uf, Dane! Virgulelelelele mamei lor! Sufăr rău de boala asta de când mă ştiu. Eu o numesc virgulită, maică-mea zice că-s „carenţe gramaticale grave”, pe tine, nu te întreb, să nu te pun în dificultate aşa că preiau ideea .
Virgule cu autoservire!
Pun patru rânduri de virgule la sfârşit şi cei fără carenţe de alea să şi le aşeze unde simt nevoia.
Şi, ca şi cum, nu era suficient că jumate de secol n-am învăţat atâta lucru pe limba mea mă zvârli parşiva asta de viaţă şi-n imaşul italian, unde lucrurile se complică vertiginos că au ăştia atâtea litere duble în fiecare cuvânt că ţi se face lehamite să-l mai scrii.
Noroc de corectorul meu personal, başbuzicul mic .
- Doi le „ll” , mama, si doi de „ss” şi acum doi de „zz” şi „e” ăla e cu accent, nu-l auzi?
- Ce să aud?
- Când zici „perchè”, ce auzi?
- Păi ce zici, adică „perche”, doar nu-s surdă.
- Nuuu, tu zici „perche” eu zic „perchè” cu è
- Pentru că te dai şmecher de aia... eu nu văd nicio diferenţă.
- Ţi-am mai spus, italiana e o limbă muzicală şi cum tu n-ai ureche... şi cum cu asta te naşti...
- Ete, de unde ştii tu înţeleptule?
- De pe wikipedia.
- Şi eu nu eram pe lista ăstora urecheaţi şi tu erai. Scrie acolo că tu ai ureche...
- Nu scria, dar ştii foarte bine că am.
- Păi, vezi! Noroc de mine, cine ţi-a făcut clăpăugele astea două, nu eu?
- Asta încerc încă să aflu, dar cu siguranţă, nu tu. Nu ştii să coşi nici un nasture...
Aşa îi place să mă taxeze de la nişte amărâţi de nasturi, de n-ai văzut!
Mă duc cu el să-i cumpăr haine, probează ca Madona tot magazinul şi găseşte în sfârşit o cămaşă care îi place.
Zic, hai să o luăm, năpârstocul face „hmm”, se duce direct la vânzătoare şi-o întreabă:
- Nu cumva, aveţi o camăşă la fel dar cu butoni că mama nu ştie să coase nasturi şi asta are deja şase?
Vânzătoarea s-a perplexat vreo două minute. Ca s-o scap din năuceală mă prezint drept mătuşa ticălosului juvenil şi glumesc cu ea pe seama „soră-mii” care nu coase nasturi pentru că pilotează rachete sol-sol.
- De ce-ai minţit? mă întreabă serios după.
- Trebuia să salvez aparenţele. Dacă sună ăştia la poliţia cusutului?
Care e foarte posibil să existe. Copacul poliţiei are atâtea crengi, crenguţe, rămurele pe undeva printre frunze o fi rătăcită şi asta.
Mai ales că în fiecare săptămână, ramificata poliţie italiană, descoperă cinci mii de chinezi închişi în câte o garsonieră, care cos, ţes, vopsesc şi pun etichete cu Golce Dabana şi pe frunzele de varză.
Ba, de curând au început să scrie pe produse „Made in Italy”.
Şi ăştia se supără, foc! Da’, eu zic că se cam supără de pomană că şi chinezii au dreptatea lor. Doar fac Golce Dabanele prin cuibarele italienilor.
Mă întrebam chiar, de ce fac atâta caz de invazia românilor când statistica mea, neoficială, alocă cinci chinezi la un italian. Poate îşi închipuie că e doar un singur chinez care li se învârte în jurul cozii.
Anul trecut până şi algele chinezeşti debarcaseră fără tam-tam sau paşaport în laguna veneţiană, anul ăsta or fi creat deja o specie hibrid de alge italiano-chinezeşti.
Cam la fel se întâmplă cu barurile, restaurantele şi hotelurile veneţienilor.
Pe firma barului scrie în veneţiană „Dai fioi”(La băieţii) şi înăuntru Ţao, Mao şi Ţun te întreabă „Vlei şpliţ?” şi-ţi toarnă bere.
Dar şi despre asta o să-ţi povestesc altădată. Başbuzicii mă privesc cu o sfârşeală dubioasă în ochi. Cred că le e foame.

Aaa! Uitam!
Au ieşit foarte bune plăcintele mele. Nu prea aveau toate poalele fix în brâu, făcute fiind ele la 200 de grade Celsius( 40 de afară+160 din bucătărie) dar cum italienii mei nu ştiau modelul de la care s-a pornit, au fost foarte încântaţi.
Toţi mi-au urat să-l visez pe Ceauşescu măcar o dată pe săptămână şi le-au botezat: brioşe Ceaucescu.
Eu n-am apucat să le urez nimic la schimb pentru că, brusc, m-am procopsit cu-n dubiu: brioşele lui Ceaucescu or fi „Made in Italy” sau „Made in Romania”?
Hmm!

PS: Uitam virgulele:
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

3 comentarii :

  1. Tocmai am aflat ce e un başbuzic!
    Virgulele eu nu prea le pun, spre disperarea Roscatei:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Să ştii că eu am fost până acum, câteva minute convinsă, că există cuvântul "başbuzic", google nu pare să-l ştie... hmm... şi totuşi nu cred să-l fi inventat eu. Mai încerc să caut, să văd de unde mi se trage :).
    Roşcata are dreptate, sunt folositoare virgulele astea, numa' că...
    Văd că ai prins avans cu cititul :), recuperez eu săptămâna viitoare, n-o să vezi?
    Cu mulţumiri!

    RăspundețiȘtergere