Postări

Se afișează postări din 2009

Blog plecat în vacanţă

Imagine
Sărbători fericite şi luminoase! Powered by ScribeFire .

A fost dar s-a terminat...

Aflu de la italieni care şi ei au aflat de la Reuterşi, acu' 10 ore şi 48 de minute că: "Astăzi, Curtea Constituţională a României a validat rezultatul alegerilor, declarându-l învingător pe Trăian Băsescu, punând punct astfel, crizei politice şi economice care bloca ţara." Waw! Asta înseamnă că de la graniţă în jos, Dunărea a început să curgă mieros? Românii stau în căsuţe de turtă dulce, ronţăind picioruşe crocante de spiriduşe? Stimaţi concetăţeni Fiecare român care este să iasă în faţa blocului c-o lopată pătrată sau mă rog decât să fie lată atâta lapte şi miere provoacă colecistul la fiere pe cuvânt Care criză? Fleacuri, dom'le! Am ciuruit-o şi pe asta.

Nu mai trag demult cu praştia-n vrăbii...

Imagine
Odata am ucis o vrabie - Poesis

Bă, diasporă

Cine eşti tu, bă, diasporă, să vii să-mi votezi mie, preşedintele care este? Cine-ţi dă dreptul, să dai cu ştampila, bă? De ce n-ai stat, bă cu mine, să-ţi fie greu, să suuuferi, bă, auzi, să suferi pân' te pişi pe tine ? Să te doară, bă, la Mioriţă, să-ţi îneci amarul în trăscău, să te duci acasă să-ţi baţi nevasta şi copii, de durere, băăă! Ce-mi spui tu că munceşti doişpe ore, păi ce munceşti pentru mine? Pentru tine munceşti, bă, nu pentru mine, să-ţi intre bine în cap! Trimiţi bani acasă? Păi şi ce îmi trimiţi mie? Îi trimiţi lu' mă-ta şi lu ta'tu, bă, diasporă ! Trăieşti în lux prin străinătăţuri, mănânci caviare şi brânze mucegăite, te dai în merţane, întorci banii cu lopata şi vii să-mi spui mine pe cine să-njur? Luaţi, dom'le, careva, dreptul la diasporă. Ce drepturi are ei şi de ce? A plecat să trăiască bine şi a fugit ca nişte laşi? Acu' ciocu' mic, până nu te dau afară din ţară, bă, diasporă! Adaugire necesară, se pare: Oameni buni,

Moş Nicolae există!

Imagine
De Sfântul Nicolae aud: cu-cu! cu-cu! la uşă. Sunetul m-a speriat îngrozitor. De când am pus plăcuţa cu:”Pericol de electrocutare!” nimeni nu a mai atins soneria. Vecinul de deasupra după ce a fost lovit de fulger, a uitat literele. Pentru el am desenat pe uşă, cu vopsea roşie, o faţă de mort cu oasele aferente. Râde foarte tare şi se miră cât de bine semăn cu Stolojan din profil. Curios, încerc să deschid uşa deşi manevra îmi reuşeşte foarte rar.De când mi-a instalat nea Mitică yala pe invers -aşa nu te pradă, nenicule, nici un hoţ!- întotdeauna ies pe geam. Desfac yala cu şurubelniţa. Vecinul are răbdare că şi lui i-a instalat nea Mitică antifurtul tot aşa. Nu închide niciodată uşa pentru că stă la etajul al treilea. Până la urmă reuşim. Pe vecin îl scot din cadă pentru că a vrut să intre ca berbecu-n Troia. Mai bine îl mai lăsam. Are nişte buzunare de popă şi toată apa s-a scurs pe parchet. E supărat pentru că a ieşit culoarea din cămaşa. Are pielea foarte roşie. Eu cred totuşi c

Apus de soare

Imagine
Păsări spre cuiburi Arogant, soarele-n geam Cât jeg pe faianţă! Powered by ScribeFire .

Eu sunt Poetul

Imagine
E primăvară. Muştele şi ţânţarii se întorc la viaţă. Cerul e albastru. Soarele e galben. Mieii zburdă. Sau mehăie. Zburdă şi mehăie. Aş mehăi şi eu din preaplinul inimii mele dar nu pot. Nu mă lasă constituţia. Pentru un miel de doi metri douăşdoi ca mine, imaşul pare o batistuţă de cucoană simandicoasă. Ş-apoi, eu am configuraţie de poet. Poetul e prin definiţie trist. Nu zburdă. Poetul suferă. Toate durerile lumii îi stau ca un ghem uriaş în stomac. Lumea e doar un pretext uşor turtit la poli. Poetul e o rană uriaşă pe obrazul ei. Poetul face ulcer. Cu nişă sau fără, nu contează. Neapărat cronic. Gastrita mea pe fond nervos promite mult. E foarte aproape de pilor.  Nu trebuie decât să confirm. E primăvară! Poetul are nevoie de primăvară. Doar primăvara îl face să se simtă mizerabil, mic, cocârjat, bicisnic... un vierme care se hrăneşte ascultând freamătul proaspăt al naturii. Cu fruntea ating norii şi luna mi se sprijină pe umăr. Toate femeile simt aceeaşi nevoie, în preajm

Închiriem birou, sunaţi după prima rouă

Imagine
Powered by ScribeFire .

Toamna se numără veneţienii(III)

IV- - Tii, Vetuţă, pe aici ţi-i drumul dacă nu vrei să te scrânteşti la minte. Ei, n-avea dreptate, tătuca? Basta şi- avanţa un ciomag la un car de oale! Ce caut eu să mă uit la  indiciuplinaţii ăştia în loc să-mi văd de ale mele ?  Dă-te, mă, la o parte cu cartonul ăsta... vezi, poate te pune năcazul să te lipeşti de vetrinele farmaciei că te găsesc mai repede decât gipiesul lu' Costache, zbieră Veta, în retragere. - Veto, strigă deznădăjduit Bepi văzând firele acţiunii bălăngănindu-se periculos prin piaţă. - Nicio Veto, nea Bepi! Arangiati cum ţi-a trece prin tărtăcuţă! Pe mine nu mă mai frega un cazzo, iaca! Acu' s-a uscat, mergi de vorbeşte cu doctorul, nu la el veniseşi? Că doar sunteţi de-acelaşi neam şi s-a pricepe el, de ce vă învârtiţi aşa prin piaţă, ca muştele pe slănina sărată, încheie tratativele Vetuţa, dintr-o simplă mişcare a mopului. Bepi molfăie un protest firav între proteze, protezele clămpăne adoptând poziţia „Dreeepţi” imediat după: „ un-doi”.

Drumuri

Imagine
Mark Wickens. dimineaţa, un vultur pleşuv desena cercuri mari deasupra noastră. prin arşiţa amiezii antilope sprinţare săreau din tufişuri. în lumina blândă a amurgului focile se pregăteau de culcare. iubitule... tu eşti sigur că toate drumurile duc la Roma? Powered by ScribeFire .

Toamna se numără veneţienii (II)

Imagine
III - Care vasăzică aşa, tu-i matematica mamii  mă-sii! D-apoi, câte oi şi măgari am numărat eu la tătuţa, voi dovedi şi pe voi c-oleacă de osteneală. Capisci, nea Bepi? Îţi dau eu o mano, basta că nu staţi să vă uitaţi la mine ca curcile-n lemne şi faceţi bravi. Donele şi copii să vină 'coa la sinistra, uomini la destra, hai repejor, că taimizmoni , cazzo. - Veto, da' sunt mulţi  bătrâni care nu-s aici, cu ăia cum facem? încercă Bepi timid să lipească o altă dilemă la dilema iniţială. - Nu te preocupa, nea Bepi, pe asta o rezolv şi mai repede. Mâine dimineaţă mă întâlnesc cu tăti fetele la vaporaş. Dacă n-or  şti ele câţi ghijoi şterg la fund, apăi cine? Bre, da' greu mai înţelegeţi, cu aiştia de pe mijloc, ce mă fac, nea Bepi? Treceţi, bre, la destra, că-mi păreţi ditamai bărbătoii, ce vreţi, să vă aşez eu cu mâna ca pe copchii? - Veto, încearcă Bepi să ajungă la urechea Vetuţei, aştia-s, ştii tu... de ăia... jumate femei jumate bărbaţi, nu le-ai spus unde să se du

Toamna se numără veneţienii

Imagine
- I - - 'scolta, Pepi! Ţie nu ţi se pare că noi, veneţienii sadea, suntem din ce în ce mai puţini? - Boh, răspunse Pepi. - Tu ce zici, Jacopo? merse înainte Bepe cu sondajul. - Boh, ridică Jacopo dintr-o sprînceană. - Dar tu Marco? iscodi mai departe Bepe. - Boh, făcu şi Marco nehotărît. Toţi patru îşi scărpinară încruntaţi dilema ce se ivise pe neaşteptate deasupra capetele lor precum norişorii din desenele animate. Cu dilemele e dificil să trăieşti aşa că porniră un fel de storming cu o ţîră de brain prin strâmta şi întortocheata Veneţie. Din străduţe în  străduţe, de pe poduri în pieţe, din pieţe direct pe clopotniţa din San Marco, dilema se lăţi bălăngănindu-se  deasupra oraşului. Degeaba au numărat "boh-urile" şi "beh-urile" că socoteala nu se potrivea nici cu cea din '85 nici cu cea din târg aşa că Bepi, născut peste noapte, dilemator şef, zise: - Să mergem la Morelli, tătâne-su ne-a numărat şi pe vremea holerei, s-o pricepe şi fiu-su. - S

Povera Gabrielle

Imagine
Mică de statură, Gabrielle e o veneţiancă simpatică şi vorbăreaţă. Cele o sută de kilograme repartizate preponderent în zona de mijloc, o fac să semene cu o patlagică ajunsă la maturitate. În doar câteva minute aflu reţeta pastelor pe care le-a pregătit aseară, simptomatica reumatismulului veneţian şi gradul de umiditate a aerului pe ziua în curs. Sunt gata să o şterg înainte să intre pe culoarele romanţate a singurei poveşti de iubire pe care a trăit-o dar dorinţa de a-mi băga nasul într-un atelier de măşti şi costume pentru carnaval este prea mare. Iar Gabrielle este proprietara unui asemenea atelier. Sacrificiul mi se pare obligatoriu pentru că e dificil să pătrunzi în lumea aceasta, aşa că mă aşez să ascult ce pui de lele a fost Giuseppe, neam bun cu toţi Giuseppii de orice altă naţie. Sunt dispusă chiar să admit că acest Giuseppe o fi fost niţel mai chipeş şi mai spătos decât alţii după ce Gabrielle eliberează un suspin măturându-mă efectiv de la colţul opus al mesei. Drep

Acuitate sentimentală

Imagine
De departe, am văzut cât eşti de frumos De departe, am văzut cât te doresc deja De departe, am văzut că tu eşti cel aşteptat Cînd te-ai apropiat, mi-am dat seama că... De departe, nu văd mai mult decât o curcă chioară. (adaptare) Powered by ScribeFire .

Planeta căţeilor e...

Imagine
...locul unde rişti să fii privit de sus dacă nu ştii să scrii SMS-uri cu piciorul ridicat: - trebuie să mergi pe vîrfuri la ora somnului de frumuseţe: - trebuie să te uiţi la "Doamna şi Vagabondul" de câteva ori pe zi: - ţi se dă impresia că eşti ascultat atunci când ţii a ţâşpea conferinţă despre influenţa nefastă a şosetelor murdare asupra respiraţiei proaspete: - sau despre daunele provocate circulaţiei atunci când porţi lenjerie strâmtă: De fapt, voiam să spun că e destul de grav să te îndrăgosteşti la o anumită vârstă.

Spitty CaSh cel voinic şi merele de aur

Imagine
În faţa calculatorului, mezinul cu căştile pe urechi sughiţă de râs. Nu pot să pierd ocazia mai ales că, de când încerc să nu fumez sunt mai irascibilă decât o mumie  deranjată la ora somnului de frumuseţe. - Mama!hi-hi hîc! Mama! hi-hi hîc! Mama!  hi-hi hîc! - Zi repede să hi- hi-hîc şi eu... Ce-ai găsit? - Ai auzit de Spitty Cash? - Ar fi trebuit? - Păi... hi-hi- hi... e român. - Şi ce? Dacă vorbesc româneşte mai bine decât tine- sîc-sîc!- asta înseamnă că trebuie să cunosc toţi românii? - Nu, da' ăsta vorbeşte italiană fix ca tine, sîc-sîc! - A, da? O fi înscris în alt club, nu-l cunosc - Se prea poate că-i rapper şi cântă în italiană. - Ei, şi? - Ascultă: Spitty Cash - Difficoltà nel ghetto Ascult şi încep să hihăim în duet, vine şi Alex o punem de un trio, Luş-ii şi Puff-ii sunt ocupaţi cu un pantof aşa că de-un cor  nu poate fi vorba. Bineînţeles c-am devenit curioasă. Verific dacă puştanul a scos ceva nou şi mă trezesc  cu-n munte de informaţii, prăvălit

Moş Craciun octombrist

Imagine
Jupânul l-a prins pe Moş Crăciun la un cappuccino cu rhum aşa că, toate dorinţele familiei au fost depuse direct între scăriţa şi nicovala supersolicitatei urechi stângi a dumnealuiului. După cât e de bucuros, sunt convinsă că moşul  i-a promis  reduceri de burtă, fără efort. Bineînţeles că nu recunoaşte, zice că i-a cerut doar un Crăciun diferit de cel descris aici . Deocamdată, avem cartea de vizită , umbreluţa, mă scuzaţi, am mâncat-o, de 14 zile mănânc iepureşte tot ce se întâmplă, e o nenorocire curată. Pot să mărturisesc  că era taaare bună şi neaşteptat  de mentolată. Mie, de fapt, mi-a  adus ce mi-am dorit, în avans, aş putea să-mi economisesc  moşul până la anul: El e Puff  de Luş cu doi de "f" pentru italieni, altfel nu reuşesc să aterizeze pe cuvânt, rămân cu limba suspendată în pod,  pe cerul gurii. E fiul legitim al lui  Luş Von Pluş şi al Stelei, (or fi doi de "l"), născut pe 17 august 2009, deci e un leu- paraleu. Câte veşti

Leapşă prescurtată

Imagine
Unde dă DoDu , creşte. De data asta mi-a dat o leapşă. Noroc că e prescurtată altfel terminam de răspuns, de Crăciun. Eu o să încerc să strănut spre Emilian , sperând că n-are anticorpi pentru pojărelul ăsta lepşesc. 1.Dacă ai putea să intri și să trăiești într-o carte, care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! Winnetou de Karl May E prima carte în care am intrat şi a durat mult până m-am hotărât să ies. De ce? Pentru că fiind eu Winettou credeam că o să-i pot zice "Howgh" maică-mii şi ea să dea din cap cuminte şi să-mi răspundă cu “Facă-se voia ta, Winetoauco!" Am ieşit din carte prin rostogolire, căzând eu de pe calul bălţat al vecinei care era de fapt o vacă. Mama mi-a dat un howgh cu vânătăi, all inclusive, de unde am dedus că ea citise cartea înaintea mea. De curând, mi-a venit să intru în "Aş crede în Dumnezeu" de Costel Baboş. De ce? Să învăţ a privi în urmă, fără mânie. Dar într-un film? În Pretty woman că-s curioasă cum se v

Joia pantofilor roşii

Imagine
După amiaza lui nenea Giuseppe se vede că nu e bună. Il aud ţipând ca din gură de şarpe: - Porco Giuda! Ladri! Siete dei ladri! Polizia infame! Doi poliţişti, un el şi o ea, urcă liniştiţi în maşină, oameni în balcoane, nea Giuseppe, pe mijlocul străzii ameninţând din bicicletă. Scena e gata, spectatorii interacţionează cu protagonistul, aflu astfel că, Giuseppe traversase haiduceşte strada, prin loc nemarcat. Stradă care, merită specificat, la ora digestivului de după amiază, n-are trafic mai mare decât cel de pe blogul meu, dar legea e lege, de greşit, am greşit, admite infractorul, dă-mi amendă. Lumea e de acord cu el, "ti ga visto"*, încep toţi să găgăiască în dialect. Şi unde e problema, mă trezesc  adjudecându-mi rolul de soprană. Nea Giuseppe trânteşte sacoşele jos, are nevoie de mâini să-mi explice. Din nou, mi se dondolă gândul ăla ciudat :  italienii cu mâinile legate la spate ar deveni un popor foarte tăcut. - Mi-au luat zece puncte din carnet, zbiară

Ale cui tandalele...

Imagine
Cred că am început să mă simt destul de dezrădăcinată. Simt nevoia şi încerc să găsesc interlocutori care să   trăiască, să experimenteze acelaşi tip de realitate ca cea pe care o parcurg eu. Cei care ca şi mine, întâi smiorcăie după "acasă", apoi încep să citească fraze sforăitoare cu "acasă e locul unde ţi-e inima", urmează acalmia lui "cîndva o să mă întorc acasă",  întoarceri pasagere cu suferindul " e jale acasă", apoi brusc  te simţi suspendat ca o macaroană uriaşă desupra apei în care a fiert. Să cazi înapoi în oală sau în farfuria cu sos? Cam aşa cum se întreabă şi Jay's show . Mamă, ale cui tandalele... Pare că mă cert cu lumea întreagă, de fapt sunt paşnică şi mă cert singură. Mă enervez rău când mă aud spunând dezamăgită că "acasă" nu s-a schimbat nimic. De parcă, la plecare m-am uitat streaşină peste holda roditoare a patriei şi am strigat: Băăă, fiţi atenţi, eu plec să văd lumea, până mă întorc să găsesc

Astratul crizei

Lică: Ce ne facem, omule, cu criza asta? Nae: Ete! Începi şi tu? Te-a plătit careva să suni goarna? L.: Nu, Năică, da’, au declarat ăştia criză. Ce, n-ai auzit? N.: Păi? Asta-i greu? Uite! (se scoală în picioare, bate sugestiv cu pumnul în masă) Eu, Nae Brebenel Ionescu, declar război corupției. Uite așa, simplu, că vreau eu. Tu mă crezi? L.: Eiii, nu te cred. N.: Aha! Ia să vedem, de ce? L.: Pentru că... (brusc, teatral) cine vă va spune că ţara nu merge bine din cauza corupţiei, nu vrea decât să vă ţină, stai aşa... subjugaţi (cu un deget în aer, pare că recită) în tiparele... (repede) vechii ideologii comuniste, în beciurile fricii şi terorii. Punct. (mândru, spre Nae) Ei? N.: Ete! Da’ de unde ştii tu atâtea cuvinte unu’ după altu’? Te pomeni că ai vreo fantomă de aia pe tine, cum am văzut la discovery şi răspunde în locul tău. Stai să verific. ( pocneşte din degete, aproape de Lică) (cu voce îngroşată) . Care e numele tău? L.: (repede) Lică! N.: (repetă mişcarea) , (pe acela

Frate, frate dar satelitu-i pe bani

Aceeaşi doi buni prieteni, Lică şi Năică, încercând conştiincios să-ncălzească atmosfera uşor alunecată sub zero. Lică: (frecându-şi palmele energic) .Frig, Năică, frig! Nae: Deh! Iarna nu-i ca vara... L: Adevărat. Are dreptate preşedintele. N: Are dreptate, bă, da’ dacă ăştia îl voicotează tot timpul... L: Da, dom’le! Numa-n contre se ţin parcă-s la bambilici electronic. Da’, ia spune, Năică... am avut sau nu dreptate? N: Cu preşedintele? L: Nuu, mă! Cu Elodia. Ai uitat de pariu? N: N-am uitat da’ nu-mi amintesc. Ce am pariat? L: Două fierte cu piper că-i moartă! N: Şi? L: Păi şi! Le dai? N: Ce să dau, bă? L: Ţuicile. N: Ra’at. Nu dau mă nimic. Tu dai. Trăieşte! L: Alta bătută cu dalta! N-ai auzit c-a găsit-o-n Spania cu gâtul tăiat? N: Care Spania, bă? Ai rămas în urmă cu două episoade. Aia cu gâtul era-n episodul 72. În 73 era la Paris. Te-ai uitat aseară? L.: Nţă! M-am uitat la uninominale. N: Ra’at! Cu Elodia treaba-i groasă, ţopăie de colo colo parcă-i avion în reacţie ! Lasă pup

Natoul, platforma şi Sofica

Temperaturile ucigătoare de afară umplu până la refuz terasele crâşmelor de cartier. Moleşiţi, muşterii sorb cu incetineală din halbele brobonite de sudoare. La masa ocupată de Lică şi Nae discuţiile par mai animate: Nae: Ei, ţi-am spus? Am sau nu dreptate? Când eu ţi-oi spune un lucru ăla e! Lică: Ce-i, dom’le? A întors Hezbollahul armele? A intrat americanii? Nae: Nato, Lică, Na-to! Ţi-am zis, bre, că nu-i bine să intrăm în el? Recunoaşte că ţi-am zis... Lică: Păi, mi-ai... Nae: Bre, eu când spun un lucru ăla e. Literă de lege! Geta ştie, dacă-i zic: strînge femeie rufele că vine ploaie, gata! le-a şi strîns. L.: Lasă, dom’le, rufele zi-i cu Nato! N.: Ne-a atacat, Lică, ne-a atacat! L.: Nu mă-nebuni! Ne-a atacat Natoul? N.: N-are cum. Cu ei suntem strategici, cum s-ar zice. L.:Păi ş-atunci? N.: Iranienii, frate, iranienii. Au pus focul pe noi. L.: Nu vorbi... Unde, dom’le? Pe uscat? N.: Ţi-ai găsit! Să vină aşa pieptiş le-am arăta noi! Ne-au luat platformele petroliere ale ţării, fra

Faţă-n faţă cu potopul

- Stimaţi vecini, prieteni... concetăţeni! V-am convocat pe fiecare separat ca persoane şi pe toţi împreună ca şi comitet pentru că am intrat în posesia unor informaţii de foarte mare importanţă. Noi, eu şi domniile voastre adică acest comitet naţional de luptă îndârjită împotriva exploatării zeilor şi altor divinităţi, pe scurt, CNLCZDAE al cărui preşedinte cu onoare mă prezint, Ubaldo Baldassare, aflăm, iată, din nou, iar, a cîta oară vă întreb?!?... că zeii pregătesc un nou atac. De când au înfiinţat patronatul divin aceste odioase creaturi nu pregetă o clipă să întocmească întortocheate scenarii prin care să ne extermine... - Să ne ce? - Să ne ia darul cel mai preţios adică, viaţa. - Să-l ia, taică, de ce să nu-l ia ? Eu unul m-am săturat. Scoală-te, ia capra, du capra, paşte capra, adu capra, culcă-te la loc. Iar scoală-te, ia capra... - Vedeţi? Se ocupă zeii de bătrânii noştri? Le pasă zeilor că acest bătrân la vârsta venerabilă pe care o are trebuie să pască şi acum capr

Bolovanul cu zei

Mesopotamia, 3100-3000 î.e.n. -Badabanu! Badabanu! Unde umblă copilul ăsta, femeie? - Unde să umble, la şcoală! Dacă ţi-ai folosi olecuţă tărtăcuţa aia dintre umeri, ai învăţa să citeşti ceasul şi n-ai mai striga ca bizonul ... Badabanu- Banubada! Cred că ţi s-a uscat iar gâtlejul după orzoaică... - Cum să-nvăţ ceasul dacă tu muţi băţul soarelui pe furiş? Uite-acum ar fi să fie ora la care să fac ofrandă lui Enlil, slavă lui Enlil şi rudelor sale iar băţul tău arată că ar trebui să mă duc din nou la culcare. - Aracan! Dacă ar sta măritul Enil în ofranda ta am fi împrăştiaţi ca spicele vântului pe pustii, beţivanule. Mut eu băţul sau te împiedici tu de el când vii din stufăriş pe trei cărări ... bată-te-ar zeii să te bată! - Femeie proastă, Enlil mă înţelege, ăstea-s treburi bărbăteşti. De aia mă ajută. Lui Batuel îi putrezesc boabele nu iese nimica, la mine fermentează şi licoarea e pişcăreaţă la limbă, adorat fie dosul marelui Enlil! - Da-da, asta pentru că nevastă-sa a dus j

Mitologia de buzunar

Mitologia e o ramură stufoasă a ştiinţei care se ocupă de mituri. - Mama, mitul vine de la Dumitru? - Nu, vine din altă parte... - Hmm, ciudat ... gogomănia ai zis că vine de la nenea Gogu, barbologia de la nenea Barbu... - Dragule, etimologic vorbind... - Nu, nu vorbim elimotologic în cel mai rău caz am putea vorbi româneşte că-n italiană faci prea multe dezarcorduri! - Hmm! Deci: miturile, dragul meu sunt un fel de poveşti pentru oameni mari pe care le citesc copii... - A! Ca aia cu principe azzurro pe care o citeşte Federica pentru că maestra se apucă de oftat şi se uită pe geam până la pauză... - Ştii cum se numeşte pe româneşte principele asta azuriu? - Albastru? - Ba! Făt-Frumos. - Făt- Frumos? Bleah! De la ce vine făt ăsta, mami? Sună cam schifoso. - De la un făt, adică prunc, adică... - Deci Făt frumos ăsta era mic de tot? - Nu era mic, mânca o mulţime de jeratic, de fapt nu el, calul... Făt Frumos creştea într-un an cât alţii în zece. - Uau! Înseamnă că acum

Mi-a crescut...

mi-a crescut poezia precum părul în nas la bătrâneţe şi doar toate lucrurile interesante mi s-au întâmplat să crească foarte devreme de exemplu sânii vedeţi poezia asta o să devină foarte interesantă de la a doua strofă care deja cred că a început aşa că mai lungim si-ii-la-aa-be-ee-le până mi se vascularizează şi penisul poetic cu care cacofonic vorbind voi întoarce brazda mănoasă a patriei la vremea secerişului treiera-voi mi se pare mie sau am trecut la stofa a treia fiorul e mai puternic se simte nu e pe vine clar două hectare de poezie în vers rogvaiv ce dreaq, dom’le suntem în anul 2007 lună, cai şi fluturaşi au văzut şi strămoşii iubite mă voi spânzura de stomacul tău cu uterul meu flauşat asta-i clar şi aici vorbesc atenţie abscons despre un simbol anume cineva o să se prindă şi o să-mi povestească şi mie by the way între mine şi tine atâtea refreshuri stinghere mereu laşi pasta de dinţi fără capac unde mai pui că o storci de la mijloc ca p

A şasea boală

După criteriile respectabilului domn Tatulici, noi facem parte dintre românii buni pripăşiţi în Italia. Nu furăm decât programele la televizor. Fără discriminare. Pe alea româneşti c-un decodor cumpărat de la un rus şi  chei de pe net, cele italiene,vin singure de pe acoperiş, direct la priză. Deci, totul foarte civilizat. Avem concedii în perioade în care, orice căţel crescut în condiţii artificiale refuză să iasă afară dacă nu e absolut necesar. Ziua liberă vine melceşte la capătul altor şase lucrătoare şi pleacă speedygonzaleşte după numai 24 de ore. În ziua liberă faci cumpărături, curăţenie, revizie la maşină, speli, calci, găteşti, tai părul, unghiile, buruiana din jurul leuşteanului, te duci la doctor, la farmacie, plăteşti facturile, mesteci, te scobeşti în nas, faci recensământul rudelor prin telefon, citeşti, te informezi, socializezi. Copii au voie să facă gripă, roşu-n gât şi alte şmecherii, tot în ziua asta, dacă se bâlbîie sau nu-s hotărâţi şi se îmbolnăvesc în

Contraceptie naturala

Bar za pe antenă Bruiază canalele pentru adulţi. * *         *

Veterinarul (III)

Smulg o programare la veterinarul din colţul străzii pentru unsprezece dou'şopt punct fix, după două mâţe leşinate, o ţestoasă care refuză să iasă din carapace şi un şobolan alburiu cu probleme de alimentaţie. Luș, tremurând delicat din cauza vecinătăţii selecte, întinde botul spre cuşca şobolanului anorexic, pe care stăpâna îl tot îmbie cu un morcov cu aromă de prosciutto cotto, aia crudă îi provoacă arsuri, după cum suntem informaţi politicos. N-apuc s-o întreb cum şi-a dat seama de chestia asta că pe uşă intră un buldog englez. Von Pluş, tinerel fiind, rămâne stupefiat, modelul ăsta de câine nu şi-a închipuit că există. Când mirosul îi certifică că acordeonul cu patru labe e un câine şi încă unul uriaş, încearcă disperat să-şi facă loc lângă Giovanni Anemicus. Tragedia sare peste actele preliminare direct la deznodământ pentru că Giovanni, egoist, nu vrea să împartă cuşca lui de şobolan cu fiţe, aşa că sare între urechile lui Luş ca pe trambulină zburând economic şi făr